Diferente intre testerele de diagnoza

Piata testerelor pentru diagnoza computerizata a masinii a evoluat in ultimii ani. In principiu, tot ceea ce stim despre un astfel de instrument este ca, odata conectat la bordul sau la motorul masinii, ne va indica in amanunt defectele masinii, astfel incat munca mecanicilor de service sa fie mai usoara. In realitate insa, exista o mare diferenta intre aceste dispozitive de identificare a erorilor pe care le dau componentele unei masini in timpul functionarii.
In primul rand, trebuie facuta diferenta intre un cititor de coduri de baza si un instrument de diagnoza in adevaratul sens al cuvantului. Astfel, un cititor de coduri de eroare se comercializeaza la preturi foarte mici, de pana in 50 de dolari bucata. Acesta poate citi unele coduri generice ale autoturismului, ne putem face o idee despre un anumit defect, insa nu poate face o diagnoza completa a masinii, in sensul citirii complete a codurilor si al interpretarii acestora.

Din acest punct de vedere, specialistii au identificat doua tipuri de coduri de diagnosticare auto OBD II. Avem codurile denumite generic „P0” si „P1”, acestea din urma fiind updatate. In principiu, mai toate autovehiculele folosesc aceleasi definitii de baza pentru codurile generice, insa codurile updatate sunt specifice unui anumit autovehicul, acestea putand varia chiar de la un model la altul al aceleiasi marci.

Iar la viteza cu care se schimba modelele masinilor in zilele noastre, este clar ca si testerele de diagnoza trebuie updatate in permanenta sau, atunci cand se impune, inlocuite. De asemenea, unele tipuri de testere vor citi doar codurile P0, in vreme ce altele doar pe cele P1. De aceea, indicat ar fi sa procedati din start la achizitia unui tester auto universal care poate citi ambele tipuri de coduri si nu doar pe cele generice.

Urmatorul pas in ceea ce priveste capacitatea unui tester de a citi codurile este pregatirea sistemului OBD 2 pentru monitorizarea autovehiculului. Practic, nu este vorba decat de niste autoverificari timpurii, facute totcmai pentru a va asigura ca masina functioneaza corect. Unele astfel de monitor de diagnoza functioneaza doar atunci cand motorul este pornit, iar autovehiculul este condus de catre cineva. Altele sunt mai pretentioase, functionand doar in anumite conditii. Asa stau lucurile, spre exemplu, cu sistemul de monitorizare a emisiilor prin evaporare (EVAP), care verifica daca masina nu prezinta scurgeri ale vaporilor de combustibil. Multi soferi sau mecanici numesc acest defect „capac de rezervor”, aceasta fiind una dintre cauzele pentru care se poate aprinde ledul „Check Engine” in bordul masinii. In acest caz, testerul va arata un cod P0440 sau P0442, in cazul in care capacul de la rezervor nu este complet strans sau este lasat descoperit, dupa ce facem plinul. Un alt monitor vizeaza catalizatorul. Practic, acesta
verifica eficienta de functionare a convertorului catalitic. De asemenea, in cazul in care acesta detecteaza o scadere a eficientei, se va aprinde ledul „Check Engine” din bord.

De aceea spunem ca starea de pregatire a masinii este una cat se poate de benefica. In cazul in care puneti aceste monitoare si ele nu prezinta defecte majore, fara a afisa nici un cod, inseamna ca autovehiculul corespunde din punct de vedere al emisiilor, insa nu ar fi rau ca teava de esapament sa treaca printr-o mica revizie, cu un test al emisiilor de carbon in atmosfera.