Tinta mea este durerea, precum pastila, si anume durerea din adancul creierului care nu ma lasa noaptea sa dorm ci ma provoaca sa urlu la luna pentru ca vreau sa scriu da sunt prea lenes. Asa ca promit, probabil spre disperarea multora, sa scriu despre pasiunile mele nebune si nicidecum pentru rating sau piscoturi pentru ca te duci intr-o directie care mi se pare deloc creativa fenomen cu care nu rezonez.
Printre altele sper sa ma ajute si intr-ale meseriei, sa fac cat mai vizibile productiile lui Buster, un personaj nou dar inedit pe scena autohtona de profil.
Fara a mai freca buha, ii multumesc lui Anne pentru pasa bloggeristica si o dau mai departe oricarui binevoitor pe domeniul propriu sau daca nu in cateva cuvinte intr-un comentariu in care sa punctati varfurile de lance pentru 2015 apropos de al vostru blog.
Leave a comment
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.